„Boala Parkinson tratată corect nu scurtează viaţa”
Pentru cei mai mulţi dintre noi, neurologia este un domeniu de specialitate aparent netransparent şi complicat, însă Dr. Szász József se descurcă uşor în lumea neuronilor. Deşi există o gamă largă de boli neurologice, ramura preferată a domnului doctor este tratarea bolii Parkinson, în care a obţinut rezultate spectaculoase. Nu doar afirmă că neurologia are nevoie de dezvoltare, dar şi contribuie la aceasta: vrea să adapteze la Tg. Mureş acele metode terapeutice care încă nu sunt uzuale la noi în ţară. Scopul lui este ca fiecare pacient să aibă acces la tratamentul optim.
– Ce anume v-a determinat să deveniţi medic şi în special neurolog?
– Încă din fragedă copilărie ştiam că vreau să devin medic. Mi-a plăcut mult biologia, astfel nici nu m-am gândit la altă alternativă în alegerea carierei. În decizia privind neurologia a intervenit un pic şi soarta. La absolvirea universităţii de medicină, a trebuit să dăm examen pe posturile disponibile, moment în care eu doream să aleg cardiologia. Pe baza rezultatelor obţinute în grupa mea, m-am plasat pe locul al şaselea, însă toţi cei cinci din faţa mea voiau şi ei să devină cardiologi, astfel s-au ocupat aceste locuri. A doua mea opţiune a fost neurologia – şi cu scopul de a rămâne la Tg. Mureş –, dar niciodată nu mi-a părut rău, acum chiar mă bucur de această întorsătură a soartei.
–Neurologia este o zonă ceva mai neclară pentru publicul larg, fiindcă funcţionarea sistemului nervos este mai puţin spectaculoasă şi inteligibilă decât cea a altor organe. Cu ce se ocupă un neurolog?
– Neurologia se ocupă de îmbolnăvirile şi tulburările funcţionale ale sistemului nervos central şi periferic. Adesea se confundă neurologia cu psihiatria, deoarece nu există un hotar bine delimitat între cele domenii, de asemenea sunt numeroase diagnosticele care necesită o abordare interdisciplinară. Totuşi, simplificând radical pentru o comparaţie uşor de înţeles: psihiatrul se ocupă de „softwareul”, iar neurologul de „hardwareul” sistemului nervos.
– Cu ce simptome se recomandă apelarea la un neurolog?
– Simptomele neurologice cuprind o gamă foarte largă, de exemplu un sfert dintre urgenţele spitaliceşti prezintă patologii care sunt legate într-un fel sau altul de neurologie: reducerea stării de conştienţă, leşinuri simple, agitaţie psihopatologică sau bolnavi în comă. Merită să veniţi la neurologul din policlinică în primul rând dacă suferiţi de dureri de cap cronice, care nu dispar prin administrarea de analgezice, respectiv dacă se manifestă şi simptome asociate. Desigur nu există motive de îngrijorare dacă vă doare capul o dată la 3-4 luni şi vă trece de la medicamente sau odihnă, plimbare. Un alt motiv când e bine să apelaţi la un specialist este dacă simţiţi că în mâini sau în picioare vi se reduce tonusul muscular, dar un consult neurologic nu strică nici când vă doare şira spinării sau apar dureri radiante. Un alt domeniu deosebit de important îl reprezintă bolile cerebrovasculare, care pe meleagurile noastre reprezintă cea de-a doua cauză ca frecvenţă a deceselor. La aceste boli punem accent pe prevenţia primară, informând pacientul care sunt factorii de risc ce trebuie eliminaţi pentru a preîntâmpina boala: fumatul, consumul exagerat de alcool, grăsimi şi sare. Dacă totuşi intervine îmbolnăvirea, atunci trecem la prevenţia secundară pentru a-i opri agravarea, de exemplu prin administrarea de Aspirină se previne formarea cheagurilor de sânge. O zonă importantă a neurologiei este boala Parkinson, demenţa senilă, epilepsia, precum şi alte simptome neurodegenerative. În asemenea cazuri adresaţi-vă neapărat unui specialist.
– Cum se desfăşoară diagnosticarea?
– Pe parcursul consultaţiilor neurologice, informaţiile prezentate de către pacienţi adesea indică deja direcţia diagnosticului. Fireşte, dacă apare o bănuială, atunci efectuăm şi investigaţii paraclinice asupra pacientului, dar numeroase simptome pot fi rezolvate deja în cabinetul policlinicii.
– Papa Ioan Paul al II-lea, Johny Cash, Robin Williams, Hitler şi alte personalităţi au suferit de boala Parkinson. Cum se poate descoperi şi cum se poate trăi cu această boală?
– Deşi nici azi nu se cunoaşte cauza apariţiei acestei boli şi nu poate fi vindecată, cu ajutorul tratamentului simptomatic este suportabilă, iar simptomele pot fi stăpânite mulţi ani la rând.
– Ne povestiţi vă rog o întâmplare, un caz din practica Dvs. care v-a rămas în memorie?
– Tematica mea preferată este boala Parkinson, şi anume terapia invazivă aplicată în stadiul avansat, prin care obţinem rezultate foarte bune. Medicamentul se pompează periodic în intestinul subţire al pacientului prin diafragmă, cu ajutorul unui sistem special de tuburi, iar simptomele bolii se reduc considerabil. Această procedură nu necesită spitalizare, bolnavul el însuşi dirijează funcţionarea micului dispozitiv. Vă spun cu mândrie că am zeci de pacienţi care înaintea intervenţiei trăiau în căruciorul cu rotile, incapabili de a se îngriji singuri, însă prin terapia aplicată la momentul corespunzător am obţinut îmbunătăţiri semnificative: azi deja ei se descurcă fără ajutor.
– Care a fost cea mai mare provocare de până acum a carierei Dvs.?
– M-am specializat mai mult pe boala Parkinson deja menţionată, cred că în acest domeniu pot să ajung cât mai departe pe viitor. E bine de ştiut că pentru tratarea acestei boli există în prezent trei metode: una este cea a pompei descrisă mai sus, cea de-a doua încă nu este disponibilă în România, iar cea de-a treia se aplică numai la Bucureşti. Ne străduim ca toate cele trei metodele să devină uzuale la Tg. Mureş, pentru a aplica alternativa optimă fiecărui caz în parte. Dacă se va realiza acest lucru, altceva nici nu-mi mai doresc din punct de vedere profesional.
– Prin ce schimbări a trecut neurologia în ultimele decenii?
– Se ştie că neurologia este acea ramură a medicinei unde există puţine soluţii spectaculoase, în multe cazuri se aplică doar terapii simptomatice. Din păcate încă şi în zilele noastre sunt multe patologii faţă de care stăm neputincioşi. Aşadar mai este loc destul pentru cercetare şi nu puţine probleme îşi aşteaptă rezolvarea. Poate tocmai datorită acestui specific al specialităţii, neurologia nu prea îi atrăgea pe tinerii medici, dar din fericire în prezent avem tineri care caută provocările şi doresc să păşească pe urmele noastre.
– O caracteristică a neuronilor este că nu se regenerează, faţă de alte celule umane. Acest aspect înseamnă o piedică serioasă şi în munca Dvs. Există vreun progres în domeniu?
– Aţi punctat una dintre problemele şi cauzele faptului că în acest domeniu nu se înregistrează progrese spectaculoase. Neuronii sunt extrem de sensibili şi vulnerabili, motiv pentru care de exemplu în cazul unui stop cardiac resuscitarea se va începe obligatoriu în cel mult 5-7 minute, altfel neuronii pier şi intervine moartea cerebrală. În mod asemănător: o intervenţie poate fi eficientă în primele 3-4 ore de la apariţia bolilor cerebrovasculare, dar din păcate nici unu la sută dintre bolnavi nu ajung aşa de repede la clinică. Trebuie să acceptăm particularităţile biologice ale creierului, dar şi cu limitările date, specialitatea noastră se va dezvolta din multe puncte de vedere.
