De aproape cincizeci de ani în slujba profesiei de dermatolog

Dr. Koós László, medicul dermatolog al Policlinicii Carit San Medical s-a născut la Târgu Mureş şi a absolvit UMF-ul în anul 1975, după care au urmat trei ani de rezidenţiat în judeţul Bacău. Oscila între interne şi dermatologie, alegând cea din urmă specialitate fiindcă astfel a fost repartizat la Târnăveni, aproape de oraşul său natal. Medicina internă îi place şi azi, o aplică în dermatologie în cadrul abordării holistice. În urmă cu patru ani s-a pensionat, dar ca medic privat îşi fructifică în continuare experienţa clinică acumulată timp de aproape o jumătate de secol.

Ce v-a determinat să alegeţi vocaţia de medic?

Când aveam zece ani, am petrecut mult timp la bunicii mei, împreună cu verişoara mea în vârstă de trei ani, care a murit de leucemie. Atunci m-am hotărât să devin medic. Iniţial, sub influenţa celor întâmplate, aş fi vrut să fiu cercetător în domeniul oncologic, dar lucrurile s-au schimbat.

De ce aţi ales tocmai dermatologia?

Mă pasionează romanele poliţiste reuşite, iar dermatologia se aseamănă cu acestea. Vedem simptomele – o umflătură sau o eczemă pe piele –, care la prima privire s-ar putea să pară ceva simplu, dar totuşi este extrem de complicat, necesită investigaţii amănunţite, de parcă aş fi detectiv. Cauza poate să fie o boală de piele, diabetul sau chiar şi o afecţiune a unui organ intern. Deşi unora li se pare că dermatologia ar fi cea mai uşoară specialitate medicală – crezând că afecţiunile sunt uşor vizibile şi ajunge să cunoşti câteva unguente sau preparate sub formă de pulbere –, părerea mea este că totuşi face parte dintre cele mai dificile ramuri ale medicinii. Există nenumărate afecţiuni cu simptome asemănătoare, astfel se impune o abordare holistică, deci trebuie să cunoaştem mai mult sau mai puţin fiecare specialitate medicală, pentru stabilirea diagnosticului precis. Aşadar medicul dermatolog are multe de învăţat, nu e uşor.

Cu ce simptome se recomandă apelarea la un dermatolog?

În caz de alergii severe, care pot acoperi chiar şi întregul corp, trebuie să vă prezentaţi la serviciul de urgenţe (UPU). Dar dacă observaţi nişte simptome mai uşoare, însă care nu dispar într-o săptămână, atunci neapărat trebuie să vă adresaţi medicului. Un lucru important, despre care se vorbeşte puţin: în cazul bolilor venerice este foarte important să consultaţi un medic specialist. Oamenii sunt pudici din acest punct de vedere şi predispuşi să amâne problema, însă repet: e un lucru absolut firesc şi necesită tratament. Nu se va folosi automedicaţie nici în acest caz, fiindcă o boală venerică tratată necorespunzător este foarte greu de diagnosticat şi de tratat. Cancerul de piele (melanomul), modificările aluniţelor şi ale pielii necesită de asemenea consultaţie. Faţă de massmedia, părerea mea este că nu trebuie să ne temem în mod exagerat de razele soarelui. Fireşte, la orele amiezii nu se recomandă expunerea, iar anual este bine să ne prezentăm la un screening de aluniţe, dar dacă totul e-n regulă şi o facem treptat, raţional, atunci pielea noastră se va bucura de soare şi nu se va îmbolnăvi. Dimpotrivă, pentru vitamina D3 chiar trebuie să facem „băi de soare”, suplimentele alimentare se absorb diferit, nu ating acelaşi efect.

Care este cea mai mare provocare în această profesie?

Stabilirea diagnosticului precis. Numeroase boli se manifestă prin simptome asemănătoare, iar când cauza este un organ intern, se poate stabili dificil. De exemplu, o urticarie cronică poate avea vreo 30 de cauze. O altă provocare constă în recunoaşterea precoce a tumorilor de piele şi de aluniţe.

Cu ce fel de concepţii greşite vă întâlniţi ca medic?

Există mai multe. La ţară apare frecvent acea superstiţie că papilomele care atârnă se pot „trata” prin legarea cu aţă, şi astfel ele se usucă, trec. Este o procedură periculoasă, un risc de infecţie cu consecinţe grave. O altă concepţie eronată duce la folosirea unguentului negru, cu ichtiol, pentru tratarea inflamaţiilor. Eu nu recomand acest lucru, fiindcă nu acţionează prin dezinfectare, ci amplifică inflamaţia, iar abcesul se sparge mai repede. Un alt sfat important este să aveţi grijă sporită cum stoarceţi coşurile şi alte inflamaţii cu puroi care apar pe faţă deasupra liniei de la nivelul buzei superioare. Această zonă este foarte sensibilă, bacteriile eliberate prin apăsare pot să ajungă în vasele sangvine ale creierului şi să provoace encefalită transmisibilă. Femeile adesea evită să se spele pe faţă cu săpun. Într-adevăr nu-s bune produsele care conţin substanţe odorizante sau care usucă prea tare pielea, însă un săpun pentru pielea sensibilă a bebeluşilor curăţă foarte eficient faţa, eu vă recomand spălarea cu un asemenea săpun o dată la două zile.

Ce ne spuneţi în legătură cu aluniţele?

Am avut cazuri când pacientul s-a opus extirpării aluniţei prin operaţie în situaţii absolut justificate, chiar şi în caz de tumoare malignă. Nu ştiu de ce îşi închipuie oamenii că după o asemenea intervenţie ar prolifera celulele canceroase. Iată deci încă un mit pe care trebuie să îl demontăm.

Cum stăm cu noua generaţie de medici dermatologi?

Am făcut gardă la Clinica de Dermatologie din Târgu Mureş, am predat cursuri la universitatea de medicină, deci pot afirma cu bucurie că sunt mulţumit de studenţii şi de medicii rezidenţi pe care i-am cunoscut. Reprezintă o facilitate imensă accesul la revistele de specialitate din alte ţări, la internet. Am constatat că cei care aleg dermatologia, o fac în mod conştient.