„Operaţia trebuie să fie întotdeauna în beneficiul pacientului!”

Deşi a ales cariera de medic urmând sfatul tatălui său, urologul dr. Schwartz Ladislau nu a regretat această decizie. El afirmă că dezvoltarea impetuoasă a urologiei moderne a pornit de la Târgu Mureş, totuşi nu este pe deplin mulţumit de noua generaţie de urologi. Domnul doctor Schwartz s-a specializat în uro-oncologie, dar vă recomandă să apelaţi cu încredere la medicul specialist cu orice problemă aţi avea, legată de urinare. A ocupat şi funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, dar spune că pasiunea lui este vindecarea, practica medicală. Crede că în timpul operaţiilor limitele trebuie forţate  astfel încât să fie în beneficiul pacientului, adică să i se îmbunătăţească pe cât mai mult posibil calitatea vieţii.

– Cum v-aţi ales vocaţia de medic, dar urologia?

– Tatăl meu a fost inginer chimist, iar eu am vrut să îl urmez. Am şi lucrat sub supravegherea lui în combinatul chimic de la Oradea, dar el m-a sfătuit spunând că există destui ingineri, iar la personalitatea mea amabilă, gata să ajute oamenii, se potriveşte mai mult arta vindecării, astfel m-am înscris la universitatea de medicină. Niciodată nu am regretat, fiindcă profesia mea a devenit o pasiune. Urologia am ales-o mai târziu. La acea vreme înainte de specializare se făcea  o stagiatură de trei ani, unde tinerii medici stagiari aveau ocazia să cunoască diverse specialităţi. Mie îmi plăcea mai ales chirurgia generală şi obstetrica-ginecologia, dar primul examen era programat pentru urologie şi am dat admitere acolo. Mă bucur şi de atunci de această alegere a destinului, fiindcă specialitatea mea se leagă de chirurgie şi nu e străină nici de ginecologie.

– Cum se prezintă starea de sănătate a ardelenilor, din perspectiva urologului?

– Nu am realizat un studiu, însă catastrofa nucleară de la Cernobîl a avut un efect negativ cert asupra bolilor tumorale ale organelor excretoare. Înaintea anului 1986 aveam anual 6-8 pacienţi cu tumoare la rinichi sau vezică, iar după catastrofă în fiecare lună diagnosticăm 6-8 asemenea cazuri. De menţionat că majoritatea provin din Depresiunea Ciucului, care a fost zona cea mai afectată de radiaţii.

– Cu ce simptome se recomandă consultul urologic?

– În primul rând aş dori să clarificăm termenii, şi anume deosebirea dintre urologie şi nefrologie, deoarece multă lume confundă cele două specialităţi. Nefrologia este ştiinţa vindecării rinichilor, iar urologia se ocupă de partea operabilă a organelor excretoare. Dacă apar dureri spasmodice de spate şi în special probleme de urinare – cum ar fi urinarea incontinuă, cu senzaţii de usturime, arsură, urinarea frecventă în timpul nopţii sau cu sânge –, atunci neapărat adresaţi-vă unui medic specialist urolog.

– Cum a evoluat urologia în ultimele decenii?

– În ultima jumătate de secol această ramură s-a dezvoltat exploziv. Multă lume nu ştie: Clinica de Urologie din Târgu Mureş se numără printre cele mai vechi din ţară, în acest an vom aniversa 60 de ani de la înfiinţare. Urologia s-a separat de chirurgie în anul 1957, când singurul său instrument era bisturiul. De aici a început dezvoltarea: în anii ’70 a apărut primul instrument cu endoscop şi prima operaţie modernă de prostată din ţară a fost efectuată la Târgu Mureş de către dl. profesor Nicolescu Dorin. El a învăţat procedura în Germania, cumpărându-şi pe banii săi un instrument necesar la acest tip de intervenţii: un rezectoscop. Datorită lui a devenit Târgu Mureş un centru urologic al ţării. Apoi au apărut aparatele de litotriţie şi instrumentele utilizate pentru tratarea îngustării uretrei. Au urmat sistemele video, care ne ajută mult la realizarea intervenţiilor. În paralel s-au răspândit şi aparatele endourologice superioare cu ultrasunete, iar prima intervenţie de acest gen a avut loc tot la Târgu Mureş. Fireşte, aceste proceduri sunt de un real folos atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi.

– Se pune întrebarea: după acest trecut de excepţie, cum se prezintă generaţia următoare de medici urologi?

– Din păcate trebuie să vă spun că de-aş avea o afecţiune urologică, ar trebui să mă gândesc temeinic: pe mâinile cui să mă încredinţez cu sufletul împăcat. Colegii mei actuali sunt ceva mai tineri decât mine, printre ei se găsesc şi unii care promit, dar din fericire şi cei cu mai puţin talent sunt conştiincioşi, în sensul că nu îşi asumă cazurile care îi depăşesc, îndrumând aceşti pacienţi spre colegii lor care se pricep mai bine.

– Bolile urologice sunt un subiect tabu în rândul populaţiei?

– Nu aş afirma acest lucru, mai degrabă problemele de erecţie provoacă la bărbaţi anumite sentimente de ruşine. Medicul le sesizează adesea, când se stabileşte o relaţie de încredere între el şi pacient, dispare falsa pudoare. Consider important să menţionez la acest subiect influenţa uriaşă a reclamelor asupra oamenilor, deoarece produsele trebuie vândute, nu-i aşa, astfel unii bolnavi de incontinenţă sunt convinşi prin aceste reclame că boala lor poate fi „vindecată” folosind absorbantele intime. Desigur că e o soluţie simptomatică şi pe termen scurt, dar în cazul unor simptome specifice incontinenţei se recomandă neapărat consultul la medicul de specialitate.

– Sistemul sanitar românesc primeşte multe critici atât din partea bolnavilor, cât şi a medicilor. În practica privată se pot elimina aceste neajunsuri?

– Într-adevăr, sistemul sanitar de stat funcţionează cu deficienţe – limitările impuse de casele de asigurări, respectiv suma asigurărilor, salariile din sistemul sanitar, listele de aşteptare etc. –, dar în sectorul privat nu avem probleme mari. Dacă pacientul alege o asemenea instituţie, ştie cât îl costă consultaţia, care include tot ceea ce poate fi rezolvat la nivel ambulatoriu. Dacă se impune o intervenţie spitalicească, există două opţiuni: lista de aşteptare a sistemului de stat, unde bolnavul trebuie să dispună de asigurare şi card de sănătate. În aceste cazuri intervenţia şi toată spitalizarea este gratuită, adesea statul suportă cheltuieli mult mai mari decât contribuţia de asigurări a bolnavului. Cealaltă opţiune o reprezintă spitalele particulare, care dacă au contract cu casa de asigurări, suportă cheltuielile de spitalizare, pacientul plătind restul: costurile intervenţiei, onorariul medicului şi al asistentelor, medicamentele şi pansamentele.

– Cancerul de prostată este o boală răspândită în societatea noastră. Cum poate fi prevenit?

– Există o singură regulă: se recomandă cu tărie ca fiecare bărbat cu vârsta trecută de 55 de ani să se prezinte anual la un test de depistare precoce (screening). Evident, nu strică nici să ducem  un mod de viaţă sănătos.

– Care a fost cea mai mare provocare în cariera Dvs.?

– Am avut norocul să lucrez cu profesorul Nicolescu, despre care am vorbit deja. El avea un talent deosebit în a ne descoperi vocaţiile şi ne îndruma în acele direcţii. Eu de exemplu eram un chirurg priceput, am îndepărtat cu succes multe vezici şi mă descurcam bine şi cu intestinele. Ţineam cont nu doar de vindecarea bolnavului, ci şi de faptul ca acesta să aibă ceva de câştigat din operaţie, în sensul unei îmbunătăţiri în calitatea vieţii sale. Aceasta a fost prima provocare profesională majoră. Când am devenit deja expert, am căutat metode noi, şi mai adecvate. La acea vreme germanii au inventat o tehnică nouă, prin care tractul urinar era condus în penultimul tronson al colonului, unde se forma un rezervor sferic în care să se adune urina, iar bolnavul o elimina prin anus. Această tehnică este mai convenabilă şi pentru medic, mai comodă şi pentru pacient. Adoptarea acestei tehnici a însemnat pentru mine a doua mare provocare. Astăzi deja reprezintă o rutină, am efectuat cu succes peste o sută de asemenea intervenţii. Prin această metodă şi durata operaţiei s-a redus la jumătate.

– Ne povestiţi vă rog un caz din practica Dvs., care v-a rămas în memorie?

– Din fericire există multe. De exemplu, la o doamnă târgumureşeană, în vârstă de vreo şaizeci de ani, căreia i s-a extirpat o tumoare la nivelul organelor feminine, din cauza radioterapiei i-a apărut o gaură în vezică şi avea mereu scurgeri urinare prin vagin. A fost operată de mulţi medici din breaslă, până la urmă un prieten chirurg, care la rându-i a operat-o de vreo zece ori fără succes, a trimis-o la mine. Din fericire doamna s-a refăcut şi de atunci se simte bine. Altceva: se ştie că la femei extirparea vezicii cu tumoare implică şi îndepărtarea organelor genitale. Am cel puţin cinci paciente la care după aspectul tumorii eram sigur că se vor vindeca, de aceea nu le-am scos şi uterul, fiindcă erau doamne abia trecute de patruzeci de ani, cu viaţă sexuală activă. Ele îmi sunt recunoscătoare şi acum. Crezul meu este că la intervenţiile medicale siguranţa oncologică este pe primul loc, dincolo de care limitele trebuie forţate astfel încât să fie în beneficiul pacientului, adică să i se îmbunătăţească pe cât mai mult posibil calitatea vieţii.

– Ce anume vă face plăcere în timpul liber?

– Orice altceva din afara medicinei. Grădinăritul, gătitul, iarna merg la piscină de trei ori pe săptămână la înot, cânt la voce şi la chitară. Vă anunţ cu mândrie că în curând voi deveni bunic!