”Este un lucru minunat, să urmărești refacerea unui pacient”

Dr. Constantin Viorelia, neurologul cabinetului de pacienți ambulanți Carit San Medical a intrat doar de câteva săptămâni în echipa de medici a instituției.Lucrând în spital universitar și de urgență s-a întâlnit cu numeroase feluri ale bolilor neurologice, și a considerat că ar dori să se măsoare și în sectorul privat.Deși la începutul carierei sale a cochetat cu cardiologia, se bucură că – inspirându-se din materiile preferate de la liceul sanitar – totuși a ales neurologia.

Ce v-a stimulat, să alegeți profesia de medic?

Din copilăria mea fragedă mă atrage această profesie, de fapt nici nu m-am gândit la altă opțiune. În familia noastră erau doi medici: unul dintre unchii mei lucra ca și chirurg, iar celălalt ca neurochirurg și întotdeauna priveam cu admirația profesia lor. Când am crescut această decizie a devenit conștientă, fapt la care a mai contribuit și faptul, că doream să fac bine, să ajut oamenii. Pot părea vorbe goale, dar ori de câte ori se vindecă un pacient de al meu, și eu simt o liniște sufletească.

Și cum ați ales neurologia?

Am terminat liceul sanitar și de atunci îmi plăcea neuroanatomia, respectiv mă interesa enorm totul, ce se leagă la sistemul nervos central. Ulterior la universitate specializarea la neurologie era un lucru firesc. Ca femeie, profesia de chirurg am considerat-o prea stresantă, și neurologia s-a dovedit a fi o soluție bună de compromis, deoarece este medicină internă, dar totuși neinvazivă.

În Europa un om din trei suferă de tulburări neurologice sau psihiatrice.Chiar stăm atât de prost?

Din păcate societatea și stilul de viață modern are numeroase consecințe negative, ca și stresul care poate duce la tulburări psihice mai ușoare sau mai severe. Din instabilitatea cotidiană mulți ”caută refugiu” în consumarea materiilor toxice – alcool, țigări – și forma de viață sedentară pe termen lung lasă urmă pe psihicul uman. Pe lângă acestea datorită hipertensiunii, alimentației nepotrivite persoanele peste 50-60 de ani se înfruntă cu probleme vasculare, din care se pot produce patologii neurologice. În afara factorilor exteriori și lipsa educației sanitare și inconștiența contribuie la formarea acestor boli.

Și în Europa de Vest este atât de gravă situația?

Este de notorietate, că în Europa de Est frecvența hemoragiei cerebrale este mult mai ridicată, decât în vest, dar experiența mea este că și vârsta la care apare o astfel de problemă este în scădere. Nu de mult o femeie de 45 ani a ajuns la spital cu hemoragie cerebrală. Acest lucru acum 10-15 ani nu prea se putea întâmpla.

Cu ce simptome este indicat să ne adresăm unui medic specialist neurolog?

Scala este foarte largă. Pacienții cel mai des se prezintă cu dureri de cap, care poate avea numeroase cauze. Cauza este lămurită prin examinare clinică temeinică, respectiv prin analize de laborator. Dar amorțeala, furnicătura, pierderea puterii membrelor, tulburări de echilibru, amețeala toate sunt simptome, cu care merită să vizităm un medic specialist. Trebuie subliniat, că acestea nu sunt boli caracteristice vârstnicilor, simptomele pot apărea și la tineri. La vârsta a treia apar boli degenerative – demență, boala Parkinson, etc. – dar și diabeticii sunt trimiși la noi de diabetologi, deoarece boala lor primară poate cauza simptome neurologice.

Care a fost cea mai mare provocare a carierei dumneavoastră profesionale?

Pasul cel mai important de până acum, pe care îl doream foarte mult era, să pot lucra în spital universitar. Pe de o parte fiindcă medicul aici se întâlnește cu o gamă largă a bolilor, cea ce este o provocare profesională și o satisfacție în același timp. Pe de altă parte fiindcă aici sunt disponibile cele mai moderne instrumente diagnostice clinice. În al treilea rând lucrând în sistem ”cu paturi” avem posibilitatea să urmărim calea bolii pacientului de la consultarea medicului, prin diagnostizare până la administrarea tratamentului, respectiv până la refacere.

Care este cea mai mare dificultate în neurologie, care stă in calea vindecării?

Neurologia este plină de provocări provenite din biologia și natura sistemului nervos. Este o senzație frustrantă ori de câte ori ne întâlnim cu boli degenerative, și suntem incapabili. În astfel de cazuri este foarte greu să înștiințezi pacientul și aparținătorii săi că șansele vindecării sunt nefavorabile, nu se poate vindeca boala, putem administra doar tratament simptomatic. Conform stadiului actual al științei atrofia țesutului nervos nu se poate nici reversa nici opri.

Ați povesti un caz pozitiv din practica dumneavoastră, care v-a rămas în minte?

Într-o zi un coleg medic a internat cu urgență la secția mea un pacient, care avea simptome difuze, nu se putea stabili un diagnostic exact. Am efectuat examinări suplimentare și după 2-3 zile petrecute în spital a început să se contureze sindromul. Pacientul se afla în stare foarte proastă, capacitățile motorii au fost foarte slabe, dar sub impactul tratamentului cu imunoglobulină refacerea lui a fost spectaculoasă. Pacientul imobilizat la pat după o terapie de zece zile a părăsit spitalul pe propriile picioare. Bucuria a fost și mai mare, când peste o lună a revenit la control neînsoțit, mulțumit cu starea sa de sănătate. Pentru un medic este un lucru fantastic să vadă aceste refaceri.