Dr. Lázár Erzsébet, medic hematolog cu aproape 30 de ani de experiență, își dedică viața vindecării pacienților și consideră esențială relația de încredere medic–pacient. Crede că medicul nu trebuie să se obișnuiască niciodată cu ideea pierderii unui pacient.
Puncte principale:
- A ales medicina inspirată de respectul comunității pentru medici.
- Specializată în hematologie, atrasă de provocările domeniului.
- Numeroase reușite în tratarea leucemiei și transplanturi de măduvă osoasă.
- Consideră credința și atitudinea pozitivă factori importanți în vindecare.
- Susține importanța screening-ului și a unui stil de viață sănătos pentru prevenirea bolilor tumorale.
„Medicul nu are voie să se obişnuiască cu ideea că pacientul său poate muri”
Dr. Lázár Erzsébet şi-a dedicat viaţa vindecării în urmă cu aproape 30 de ani. Spune că nici nu are alt hobby, practicarea vocaţiei a ajutat-o să treacă şi prin momentele grele ale vieţii. Deşi a obţinut rezultate notabile în tratarea bolnavilor de leucemie, va fi pe deplin mulţumită numai dacă fiecare pacient al său se va vindeca. Se bucură dacă pacienţii au credinţă şi pune mai presus de toate relaţia de încredere dintre medic şi pacient.
– Cum aţi ales cariera de medic, apoi medicina internă şi hematologia?
– Până pe la mijlocul clasei a unsprezecea mă pregăteam să fiu profesoară de limba engleză-maghiară, dar părinţii mei îşi doreau foarte mult să devin medic. Am rezistat multă vreme acestei dorinţe a lor, temându-mă că va fi foarte greu şi nu voi fi aptă de această profesie. Apoi în acel an am petrecut Revelionul împreună cu alţii în casa medicului primar din Remetea, domnul Dr. Asztalos László. Cu zece minute înainte de Anul Nou a sosit la casa lui tot satul, ca să-i ureze La mulţi ani! M-a uimit dragostea, respectul cu care era înconjurat. Acesta a fost primul imbold încurajator spre vocaţia de medic. Cu hematologia m-am întâlnit prima oară în anul trei şi fiindcă îmi plăceau provocările, am îndrăgit-o, ca un domeniu al extremelor, aici nu există cale de mijloc.
– Vă mai amintiţi de primul Dvs. pacient pe care l-aţi salvat?
– Nu îi uit niciodată pe pacienţii a căror salvare n-a fost posibilă. Îmi amintesc şi de mulţi pacienţi vindecaţi, printre altele şi de cazul unui tânăr hazliu din secuime, Sándor, la care am efectuat transplant de măduvă osoasă încă în perioada de debut a acestei metode, de aceea şi presa a făcut mare vâlvă în jurul lui. Când i s-a luat interviu pentru a treia oară, Sándor şi-a dat cu căciula de genunchi, spunând: „Doamnă doctor, nu aş fi crezut că mă voi sătura şi de asta!”. Însă am avut şi o tânără pacientă care şi-a bagatelizat boala de altfel gravă, respectiv nu venea nici la tratamente. Mă temeam pentru ea şi fiindcă nu se putea altfel, a trebuit să îi atrag atenţia că în cazul în care nu îmi urmează indicaţiile medicale, va muri. Din fericire s-a vindecat complet, în prezent este o mamă sănătoasă. Am mulţi pacienţi vindecaţi, dar cei care n-au supravieţuit, au lăsat urme adânci în mine. Părerea mea este şi azi că medicul nu are voie să se obişnuiască cu ideea că pacientul său poate muri.
– Aţi reuşit să vă obişnuiţi cu povara acestei responsabilităţi?
– Odată cu trecerea anilor e tot mai greu pentru mine, omul oboseşte un pic. Mă îngrozeşte sunetul telefonului, căci de la o vreme dorm cu aparatul sub pernă, iar dacă sună noaptea, ştiu că e de rău, trebuie să mă duc la spital.
– Predispoziţia la bolile tumorale este ereditară?
– În fiecare dintre noi există aşa-numitele oncogene, respectiv în cadrul familiei se poate moşteni predispoziţia la anumite boli tumorale. La declanşarea bolii contribuie factorii de mediu, poluarea aerului, substanţele chimice, alimentele nesănătoase. Alţi factori care subminează sistemul imunitar sunt modul de viaţă, stresul intensiv, alcoolul, drogurile, ţigările şi altele.
– Ce influenţă are asupra vindecării starea psihică, credinţa bolnavului?
– Aceasta reprezintă un factor foarte important. Mă bucur când bolnavul are credinţă, fiindcă îi dă putere. Lucrez mai uşor cu pacienţii care vin la tratament, dar îşi văd şi de activităţile, viaţa de fiecare zi. În schimb tratarea pacienţilor cu un psihic mai slab şi o atitudine negativă este mult mai dificilă, ei se şi îmbolnăvesc mai frecvent. E foarte dăunător pentru aceşti pacienţi dacă se preocupă în mod continuu de boala lor, caută pe internet, urmează sfatul unor oameni neavizaţi. De fiecare dată încerc să îi fac pe pacienţii mei să înţeleagă faptul că de vreme ce m-au ales ca medic curant, atunci trebuie să se încredinţeze „pe mâna mea”, în caz contrar nu pot să îmi desfăşor integral munca de vindecare.
– Pacienţii vă pun multe întrebări, aveţi timp să le răspundeţi în situaţia din prezent, când există medici puţini la un număr mare de pacienţi?
– Este obligaţia mea să am timp şi pentru aceasta. Dacă pacientul nu înţelege ce se întâmplă cu el, atunci va trăi în anxietate şi teamă. Trebuie să ofer pacientului o imagine liniştitoare, dar reală despre boala lui, în multe cazuri şi familia acestuia necesită lămuriri, chiar şi despre lucrurile elementare, mărunte. De exemplu că bolile tumorale nu-s contagioase, că părul care cade ca urmare a tratamentului va creşte la loc, chiar mai frumos. Obişnuiesc să spun în glumă că-s un bun coafor. Crezul meu, pe care îl predau şi studenţilor care se pregătesc să devină medici, este că în fiecare caz trebuie să te pui în situaţia pacientului şi să te raportezi la el în acest mod. Nu e voie să tratezi pacientul ca pe un obiect, el trebuie să se simtă în siguranţă şi cu demnitatea de om respectată.
– Aveţi multe reuşite în vocaţia Dvs.?
– Trăiesc un sentiment minunat când viaţa pacienţilor mei este salvată, primind o nouă şansă la viaţă. Un mare succes a fost şi primul transplant de măduvă osoasă efectuată în urmă cu 15 ani la Târgu Mureş, care de atunci a devenit o practică obişnuită. Nu voi fi pe deplin mulţumită decât atunci când fiecare dintre pacienţii mei se va vindeca. În acest an am executat 40 de transplanturi reuşite, dar două persoane nu s-au vindecat. Aş putea să spun că e un raport bun, dar de fapt nu este, fiind vorba despre vieţi umane, care nu-s cifre.
– Ce recomandaţi oamenilor sănătoşi pentru evitarea îmbolnăvirilor tumorale?
– Este foarte important să participe la testele de depistare precoce (screening-uri), să îşi facă vaccinurile obligatorii, şi ţine de responsabilitatea părinţilor să îşi educe copiii într-un mediu sănătos, să aibă grijă de alimentaţie. După vârsta de 50 de ani femeile e bine să se prezinte din doi în doi ani la control ginecologic şi screening mamar, iar bărbaţii la screening-ul de cancer la prostată. E foarte important să evităm alcoolul, ţigările, drogurile şi să facem mişcare în mod regulat. Nu neglijaţi testele de depistare precoce, vă rog să înţelegeţi că o mare parte a bolilor tumorale pot fi vindecate 100% dacă sunt depistate la timp.
