„Purtăm în noi codurile alergiei încă de la naştere”

Dr. Bara Noémi iniţial a vrut să se orienteze către cardiologie, totuşi a ales alergologia. Afirmă că este o specialitate relativ nouă, cu multe provocări, foarte interesantă şi din punct de vedere ştiinţific. Medicul specialist de la Carit San Medical ne-a vorbit despre alergiile cele mai răspândite în Transilvania, dar am aflat de la dânsa şi care sunt plantele de apartament sau alimentele alergene.

– Ce este alergia, o predispoziţie sau boala civilizaţiei secolului XX-XXI?  

– Alergia este privită ca o boală de civilizaţie, dar în stadiul actual al ştinţelor medicale are la bază o predispoziţie genetică: din diverse motive organismul omului nu tolerează anumite substanţe alergene şi produce anticorpi. Factorii de mediu contribuie la rândul lor la dezvoltarea alergiei, care apare de regulă în tinereţe sau la începutul vârstei adulte, dar mai rar se întâmplă şi ca de exemplu alergia la iarba pârloagelor (ambrozia) să apară brusc la o persoană de 65 de ani.

– Ce fel de proceduri există pentru stabilirea diagnosticului?

– În primul rând anamneza, adică discuţiile cu pacientul. Pe baza acestora ne dăm seama adesea dacă este vorba sau nu despre un proces alergic. Urmează apoi procedurile de diagnosticare: testarea locală a pielii sau analize de sânge acolo unde testarea locală nu e recomandată – sarcină, dermatoze etc.

– Poate fi vindecată alergia sau numai ameliorată?

– În cele mai multe cazuri aplicăm tratamente simptomatice, dar există şi procese vindecabile. De exemplu şocul anafilactic provocat de înţepătura de albine sau viespe, poate fi vindecată printr-o imunoterapie specifică. La fel şi rinita alergică, când pacientul este expus alergenului la care este sensibil, mărind treptat doza de alergeni. Astfel în organism se formează anticorpi blocanţi, care vor oferi protecţie la viitoarele contacte cu alergenii.

– Hai să vorbim despre lunile de vară. În această perioadă care sunt grupele de persoane alergice cele mai suferinde şi ce factori le provoacă neplăceri?

– Persoanele sensibile încep deja din februarie-martie să resimtă efectele polenului de mesteacăn, anin şi alun, apoi din luna mai apare polenul plantelor angiosperme (cu seminţe), cum ar fi gramineele, cerealele (în Europa acestea au frecvenţa cea mai mare), urmează apoi polenul buruienilor – ambrozia, pelinul, urzicile. Sezonul de polen durează din februarie până în septembrie-octombrie, deranjând persoanele alergice. Contrar prejudecăţilor, rinita alergică nu este provocată de plantele cu flori mari şi colorate, ci de polenul plantelor la care nu albinele, ci vântul efectuează polenizarea.

– Cum stăm cu plantele de apartament şi cu ceilalţi alergeni din gospodărie?

– Cea mai alergenă plantă de interior este ficusul, dar mai nou ne întâlnim frecvent şi cu factori care provoacă simptome alergice, dar nu sunt generate prin mecanisme alergice: odorizantele şi substanţele de curăţare a băilor irită mucoasa, provocând aceleaşi simptome ca alergia.

– Cu ce alimente e bine să fim mai precauţi?

– Deşi 15-30% din populaţie afirmă că ar fi alergică la vreun aliment, în realitate numai 3% suferă de vreo formă de alergie alimentară. Hipersensibilitatea apare cel mai frecvent la copiii mici, faţă de lapte, ouă, făinoase, iar la adulţi în special arahidele şi crustaceele cauzează alergie. De regulă alergia faţă de lactate şi albuşul de ouă dispare complet până la vârsta de 6-8 ani, dar alergia faţă de arahide şi nucifere durează toată viaţa. Vă atrag atenţia asupra deosebirii dintre intoleranţa alimentară şi alergie. În cazul alergiei, care este o reacţie de hipersensibilitate, cantităţi infime de alergen declanşează reacţia, dar în cazul intoleranţei – care nu reprezintă un răspuns rapid al sistemului imunitar la alimente – este nevoie de o anumită cantitate pentru apariţia simptomelor.

– Ce reacţii adverse poate avea folosirea exagerată şi prelungită a sprayurilor nazale?

– Trebuie să diferenţiem sprayurile nazale. Pe de o parte, picăturile prescrise contra alergiilor, cu conţinut de steroizi, nu provoacă dependenţă şi nu distrug mucoasa nazală, tratează bine simptomele, reacţiile adverse sunt rare şi slabe. Cealaltă categorie, pentru desfundarea nasului, duce la dependenţă în caz de folosire regulată şi distruge mucoasa nasului. Această aşa-numită infecţie provocată de medicament încetează numai sub acţiunea picăturilor nazale, astfel ia naştere un cerc vicios. Nu se recomandă folosirea picăturilor pentru desfundarea nasului mai mult de 3-5 zile.

– Există preparate care servesc prevenţia?

– Nu există preparate capabile să prevină procesele alergice şi nici nu recomandăm investigarea alergiei la persoanele care nu prezintă simptome. Studiile au arătat că 10% din populaţie poate avea unul sau mai multe teste pozitive, dar aceasta indică doar faptul că individul respectiv are anticorpi faţă de alergenul dat şi în lipsa simptomelor nu necesită nici tratament.

– Care sunt cele mai răspândite alergii în Ardeal?

– Evident rinita alergică provocată de plantele păioase, de asemenea şi astmul datorat acrienilor, dar în ultimii 5 ani întâlnim tot mai frecvent şi alergia legată de ambrozie.

– Ce simptome însoţesc reacţiile alergice?

– Printre simptome se numără mâncărimile la nivelul ochilor şi nasului, strănutul, secreţiile nazale fluide ca apa, lăcrimarea, umflarea mucoasei nazale (rinită) însoţită de înfundarea nasului, roşeaţa ochilor, de asemenea şi tusea uscată, respiraţia grea, sufocarea. În anumite cazuri simptomele pot fi însoţite de urticarie.

– Alergia poate fi şi de origine psihosomatică?

– Aud tot mai des această presupunere, însă eu ca medic sunt de părere că aşa ceva nu există, deoarece în cursul procesului alergic organismul produce anticorpi faţă de un alergen, anticorpi care rămân în organism, iar la următoarele ocazii declanşează din nou reacţia alergică. Cea mai elocventă dovadă o reprezintă şocul anafilactic provocat de înţepăturile de albine sau viespe: nimeni nu va leşina de la o înţepătură de albine ca efect psihosomatic.

– Cum v-aţi ales profesia de medic?

– În copilărie aş fi vrut să devin profesoară. Părinţii mei sunt pedagogi, dar nu s-au bucurat de alegerea mea, astfel la admiterea în clasa a noua, la sugestia tatălui meu, m-am înscris la liceul sanitar. Au fost vremuri când terminarea liceului însemna şi existenţa unui bagaj de cunoştinţe profesionale practice şi de aceea mă îndemna în această direcţie. În timpul practicii din liceu am îndrăgit mult profesia, dar a apărut şi un alt factor determinant. Tata s-a îmbolnăvit de inimă, am petrecut lângă el zile lungi la  spital, şi atunci am simţit cu adevărat că vreau să devin medic, astfel am dat admitere la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.

– Şi cum s-a întâmplat să ajungeţi medic alergolog?

– Sub influenţa stării tatălui meu am vrut să mă orientez spre cardiologie. Am fost tânără şi naivă, doream să îi vindec pe toţi bolnavii de inimă şi să salvez lumea. Apoi în anul trei de studenţie am întâlnit un pacient cu o boală cardiacă severă, iar acest caz m-a tulburat profund, a trebuit să ies din salon. Decesul tatălui meu m-a afectat foarte puternic, fiind totodată un avertisment că nu voi rezista psihic în această specialitate. Astfel după absolvirea universităţii oscilam între reumatologie şi alergologie. Până la urmă am optat pentru cea din urmă, fiindcă este un domeniu nou, plin de provocări şi extrem de frumos din punct de vedere ştiinţific. Nici în ziua de azi nu regret că soarta m-a îndrumat pe această cale.