Bíró Emese, psiholog în cadrul Policlinicii Carit San Medical, și-a început de curând praxisul, dar urmează masteratul și un curs de perfecționare. Crede că un bun profesionist este empatic, demn de încredere și animat de dorința să ajute. Ea afirmă că cei care vin la psiholog nu sunt bolnavi, ci au nevoie de sfaturi și îndrumare.
Ce v-a motivat să alegeți această profesie?
M-a condus dorința de a ajuta, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să ajut oamenii în a-şi rezolva problemele. De aceea am absolvit psihologia. După facultate, am locuit și am lucrat în străinătate, într-un alt domeniu, dar când m-am întors acasă, am început să practic psihologia chiar când a izbucnit epidemia de coronavirus. În același timp, am început un masterat și un curs de patru ani în psihoterapie – unde studiem ceea ce se numește metoda de psihoterapie pozitivă – în care abordăm pacientul în mod holistic, totodată îl însoțim prin întreaga sa viață de până acum, cu un accent deosebit pe copilărie, și privim prezentul în lumina evenimentelor neprocesate care au avut loc acolo.
Cu toții suntem afectați de traume și evenimente negative. Când este momentul potrivit pentru a căuta ajutor profesional?
Atunci când cineva simte că nu mai rezistă singur. Nu trebuie așteptat până când este prea târziu! Dacă suferiți de depresie minoră sau de anxietate, este recomandabil să solicitați ajutor profesional. Este foarte important de subliniat că persoanele care merg la psiholog nu sunt bolnave, ci au nevoie de sfaturi și îndrumare.
Care sunt cele mai frecvente probleme cu care oamenii vin la dumneavoastră?
Cei mai mulți dintre pacienții mei vin la mine cu diverse simptome de anxietate. De exemplu, au temeri dacă se vor integra și se vor descurca bine în diversele roluri din viață, dar am și pacienți care sunt îngrijorați de ceea ce cred alții despre ei. Este, de asemenea, un lucru frecvent că cineva se teme să vorbească în public, în fața semenilor. Totodată am și clienți cu simptome post-covid.
Cum îi puteți ajuta?
Există tehnici care funcționează bine, şi în același timp, pacienții pot fi îndrumați să conștientizeze că ideile, teoriile din mintea lor nu corespund întotdeauna realității. Ei înșiși trebuie să învingă aceste idei în sinea lor, iar eu i le prezint din alte puncte de vedere.
Cum se pun întrebările potrivite? Se poate învăța aceasta?
Acest lucru e mai dificil de învățat, este bine dacă întrebările se nasc instinctiv. Cu toate acestea, tehnicile adecvate pot și trebuie să fie învățate. Se spune adesea că trebuie să te naști psiholog și există un oarecare adevăr în această afirmație.
Care este cea mai mare provocare în această profesie?
Pentru mine, acceptarea faptului că s-ar putea ca eventual să nu fiu în măsură să ajut pe toată lumea.
Cum putem depăși concepția greșită că oamenii care merg la psiholog sunt slabi sau au probleme mentale?
Cei mai mulți oameni simt lipsa cuiva care să îi asculte. Dar este foarte important să nu fie vecinul, prietenii sau rudele, ci „o ureche” înțelegătoare, pricepută: un profesionist care îi poate îndruma în direcția cea bună și unde confidențialitatea între medic și pacient se subînțelege. Un eveniment aparent minor, chiar și un deces – o traumă minoră pe care o experimentăm cu toții în viața noastră – este dificil de gestionat de unul singur. Dacă apelăm la ajutor profesional, vom trece peste asta mult mai ușor și mai repede. Trebuie să realizăm cumva ca întreaga societate să conștientizeze faptul că oamenii care merg la psiholog nu sunt „nebuni”. Din fericire, lucrurile evoluează într-un sens bun.
Cât timp necesită să se obțină schimbări reale?
În primele trei-patru ședințe clientul vorbește încontinuu, adesea o oră nici nu este suficientă, așadar e nevoie de cel puțin zece-douăsprezece ședințe pentru a obține un progres.
Pál Piroska