Conducerea autovehiculelor reprezintă o activitate comună și necesară pentru mulți dintre noi, fiind adesea asociată cu independența și mobilitatea personală. Cu toate acestea, este esențial să ne asigurăm că cei care se află în spatele volanului sunt într-o stare fizică și mentală adecvată pentru a conduce în siguranță.
Evaluarea medicală pentru stabilirea capacității de conducere a autovehiculelor este un proces menit să identifice potențialele probleme de sănătate care ar putea afecta capacitatea unui individ de a conduce în mod sigur și responsabil. Această evaluare implică o serie de etape și specialități medicale pentru a investiga atât starea fizică, cât și pe cea mentală a persoanei în cauză.
Evaluarea medicală pentru stabilirea capacității de conducere a autovehiculelor cuprinde mai multe etape:
- Examenul stării somatice, care include consultul medical în specialități precum ORL, neurologie, oftalmologie, medicină internă și chirurgie.
- Evaluarea psihiatrică, care este efectuată numai după ce s-a realizat examenul stării somatice.
Evaluarea psihiatrică implică:
– Interviul diagnostic, care constă într-o anamneză detaliată și examinarea stării mentale a pacientului, inclusiv orientarea, vorbirea și comportamentul acestuia.
– Eventuale investigații speciale, stabilite de medicul specialist.
– Evaluarea psihologică
După parcurgerea acestor etape, medicul apreciază starea de sănătate mentală a pacientului.
Afectiunile psihice în care este interzisă conducerea autovehiculelor includ:
– Episod maniacal
– Episod depresiv sever cu simptome psihotice sau ideatie suicidara
– Tulburări psihotice acute și tranzitorii pe durata evoluției
– Schizofrenie (în evoluție), tulburare schizoafectiva, schizotipala și tulburari delirante persistente
– Tulburări disociative de intensitate psihotica (fuga psihogenă, amnezia psihogenă, tulburarea de depersonalizare)
– Retard mental
– Tulburări mentale congenitale sau dobândite ca urmare a unor disfuncții sau leziuni cerebrale organice (epilepsie, traumatisme cranio-cerebrale, interventii neurochirurgicale)
– Probleme comportamentale grave datorate vârstei sau tulburări grave ale capacității de judecată, de comportament ori adaptabilitate
– Demente de orice etiologie Tulburări de personalitate cu tulburări severe de comportament
– Tulburări mentale și comportamentale datorate utilizării de substanțe psihoactive: intoxicație acută, sindrom de dependență la alcool/alte droguri, stare de sevraj; după o perioadă de abstinență dovedită și controale medicale periodice, permisele pot fi reinnoite conducătorilor care au fost dependenți de alcool.
– Medicația psihiatrică care afectează conducerea autovehiculelor: Toate medicamentele cu acțiune asupra sistemului nervos central pot reduce reflexele, capacitatea de concentrare și performanțele de conducere, crescând riscul producerii de accidente rutiere. Acest lucru este și mai evident la inițierea tratamentului sau la doze mari.
– Antidepresivele triciclice (amitriptilina, clomipramina, doxepina): Pot avea efecte anticolinergice și antihistaminice pronunțate, precum și efecte sedative; scad performanțele psihomotorii și percepția vizuală, afectând conducerea autovehiculelor. Dacă trebuie prescris un antidepresiv triciclic, pacienții trebuie sfătuiți să evite conducerea cel puțin la inițierea tratamentului și după fiecare ajustare a dozei.
– Antidepresivele cu efect sedativ (trazodona, mirtazapina, fluvoxamina): Pot interfera cu conducerea autovehiculelor, în special la inițierea tratamentului. Pacientul va fi sfătuit să evite conducerea autovehiculelor în primele zile ale tratamentului, dar și ulterior, dacă observă o scădere a performanțelor psiho-motorii.
– Antipsihoticele, inclusiv preparatele depot: Pot avea efecte secundare extrapiramidale, efecte sedative, pot determina tulburări vizuale, dificultăți de concentrare până la confuzie, simptome vegetative, hipotensiune ortostatică ce afectează conducerea autovehiculelor. Efectele sunt mai evidente la începutul tratamentului sau la doze mari, administrarea de doze mici/medii pe termen lung fiind mai bine tolerată. Este necesară sfătuirea pacienților cu privire la capacitatea de conducere a autovehiculelor atunci când se prescrie un antipsihotic de orice fel.
– Benzodiazepinele (diazepam, alprazolam, lorazepam, bromazepam, clonazepam): Afectează coordonarea ochilor, mâinilor, atenția distributivă, prelungesc timpul de reacție, pot cauza sedare și confuzie. Este contraindicată conducerea autovehiculelor sub influența acestora.
– Sedativele hipnotice (zolpidem, zopiclonă): Pot cauza încetinirea timpului de reacție, a timpului de procesare a informațiilor, pot produce amețeli, determină somnolență.
– Barbituricele: Cauzează sedare semnificativă și coordonare redusă. Sunt interzise conducătorilor auto.
– Anticonvulsivantele (carbamazepină, valproat, gabapentin, pregabalin): Pot afecta performanțele psihomotorii, pot determina somnolență, mai ales în doze mari și la inițierea tratamentului.
Evaluarea medicală pentru stabilirea capacității de conducere este esențială pentru siguranța rutieră, asigurând că șoferii sunt într-o stare fizică și mentală optimă. Prin consulturi medicale detaliate și evaluări psihologice riguroase, se pot identifica și gestiona problemele de sănătate care ar putea afecta negativ abilitatea de a conduce. În plus, monitorizarea atentă a tratamentelor medicamentoase care influențează conducerea contribuie la reducerea riscurilor. Acest proces complex, dar necesar, joacă un rol crucial în menținerea unui mediu rutier sigur și responsabil pentru toți participanții la trafic.
Dr.Benedek Orsolya Medic Specialist Psihiatrie
