„Cei care apelează la psiholog nu sunt bolnavi”

Csibi Mónika, psihologul de la cabinetul ambulatoriu al Carit San Medical, a fost întotdeauna interesată de oameni, care îi spuneau mereu că, după discuțiile purtate cu ea s-au simțit mai bine. Consideră important de subliniat faptul că, cei care apelează la psiholog: nu sunt bolnavi, au doar nevoie de ajutor pentru soluționarea unei situații mai dificile din viața lor. Dna Csibi Mónika nu se ocupă doar de cabinet, ci lucrează și ca psiholog școlar, și împreună cu soțul ei au publicat mai multe cărți de specialitate.

– Cum v-ați decis să alegeți această profesie?

– Am simțit întotdeauna că, mă interesează oamenii, am avut discuții bune, precum și alții mi-au semnalat că, discuțiile pe care le-am avut au fost bune, le-au fost de ajutor. Astfel am început să mă gândesc la faptul că, poate ar trebui să fac acest lucru în mod profesional, de aceea am hotărât să învăț această meserie, adică să devin un profesionist în domeniu. Pe parcurs s-a dovedit că, psihologia depășește cu mult o discuție semnificativă, iar în timpul facultății am participat la explorarea unui set de probleme de anvergură, dar în special după studii, în cadrul activității de zi cu zi.

– Care sunt problemele cu care vă caută oamenii, adică din ce cauză este trist, care îi sunt problemele oamenilor din Transilvania?

– În ceea ce privește problemele nu pot să vă dau date concrete, se fac studii referitoare la această chestiune în jurnalele de specialitate, precum și în revistele pentru publicul larg, însă acest lucru depinde în mod evident de mediul despre care vorbim. În cadrul mediului școlar este evident că, majoritatea problemelor se leagă de viața de zi cu zi din cadrul scolii, ca realizări, note, profesori, colegi etc. În realitate nu este semnificativ nici faptul în ce domeniu mai mare de probleme se încadrează aceste obstacole, deoarece problemele sunt altele pentru fiecare om, și fiecare consideră că, problema ei este cea mai dificilă.

– Cum îi puteți ajuta?

– Activitatea desfășurată de mine se cheamă consiliere de igienă mintală, iar în cadrul acesteia identificarea și protecția factorilor ce asigură sănătatea mintală, și întărirea acestor factori. Persoanele care apelează la mine nu sunt bolnavi, ci vor doar să învingă greutățile ivite într-o fază oarecare din viața lor, crizele mintale asociate unor afecțiuni fizice, factor ce reprezintă o provocare din punct de vedere al echilibrului și vieții mintale.

– Cum devine un psiholog un bun profesionist?

– În opinia mea un bun profesionist este capabil să combine cunoștințele de specialitate cu experiența dată de cunoașterea de sine, precum și cu deschiderea și răbdarea permanentă față de problemele vieții.

– Care este cea mai mare provocare în această profesie?

– Din punct de vedere profesional cea mai mare provocare pentru mine o reprezintă dezvoltarea mijloacelor, instrumentelor. Cele cu care ne-am întâlnit până în momentul de față – chestionare, metode, tehnici – sunt toate foarte utile, însă pentru problemele cele mai actuale – ca de exemplu tulburările de învățare – am avea nevoie și de ceva în plus, un pachet de instrumente moderne, tehnici de dezvoltare, program. Pe de altă parte îmi doresc să pot să dedic timpul necesar pentru învățarea acestora, respectiv explorarea oportunităților de aplicare a acestora poate prezenta o provocare.

– În ce măsură se poate un psiholog detașa față de problemele pacientului, să nu se identifice cu acestea?

– Un bun psiholog nu trebuie neapărat să se detașeze, însă nici nu trebuie să preia problemele „pacientului”. În ceea ce privește copii, sau chiar adulții, care apelează la mine, eu personal le „însoțesc pe o bucată a cărării lor mintale”, până ce este nevoie de mine, până ce ei, sau împreună, decidem că această însoțire este utilă. Este vorba categoric de o muncă comună, în care psihologul aduce cunoștințele de specialitate, omenirea, experiența, iar „pacientul” forța mintală, strădaniile, întrebările, luptele interioare.

– Ne povestiți despre un caz pozitiv din practica Dvs.?

– Toate cazurile sunt pozitive, și eu îmi doresc să cred acest lucru, deoarece am încercat să ofer fiecărei persoane care a apelat la mine aceleași cunoștințe de specialitate și omenire. Termenul pozitiv a-și putea concretiza prin faptul că, sunt bucuroasă când văd sclipirea în ochii persoanei după o întâlnire, când văd că se întoarce zâmbetul pe fața lor, când văd că le este clar care este pasul următor, văd speranța sau bucuria de viață, ceea ce semnalează alegerea vieții și a reușitei.