Medicul care recunoaşte la timp boala
Dr. Szász-Bálint Kinga, medic specialist în medicina muncii la Carit San Medical, s-a hotărât deja din copilărie – asemenea multor colegi – că vrea să devină doctoriţă. Deşi a ales medicina muncii după patru ani de practică, deci după rezidenţiat, nici până astăzi nu regretă. Are grijă de câteva mii de pacienţi, străduindu-se să le monitorizeze în mod continuu starea sănătăţii şi le recomandă să se prezinte la control cel puţin o dată pe an. Afirmă că pe lângă medicii de familie, cei din specialitatea sa au cel mai frecvent contact cu pacienţii, astfel îndeplinesc şi un fel de rol de screening, identificând adesea boli care nu prezintă nici măcar simptome.
– Multă lume crede că medicul de medicina muncii examinează superficial pacientul şi eliberează o adeverinţă că e apt pentru un anumit tip de muncă. Cum combateţi acest mit?
– Da, unii cred că noi doar aruncăm o privire asupra pacientului, îi semnăm dosarul şi gata, poate să plece, însă lucrurile stau altfel. Îi consultăm la fel de minuţios ca orice alt medic, ba chiar mai mult: dacă observăm vreo neregulă, atunci îl trimitem la medicul specialist, de unde trebuie să se întoarcă la un nou control. Adeverinţa pentru locul de muncă o eliberăm numai dacă totul este în regulă.
–Care sunt locurile de muncă periculoase, respectiv ce tipuri de boli profesionale există?
– Riscurile potenţiale diferă de la un loc de muncă la altul. De exemplu, în tâmplărie praful şi zgomotul impune folosirea măştilor, respectiv a căştilor de protecţie, de asemenea controlul medical anual este obligatoriu. În cazul croitoreselor aburii din timpul călcatului pot provoca afecţiuni ale plămânilor, motiv pentru care efectuăm spirometrie – examinarea ambulantă a funcţiilor respiratorii – pentru a depista astmul sau alte îmbolnăviri ale sistemului respirator. Dacă valorile măsurate nu se încadrează în limitele normale, trimitem pacientul la pneumolog. Tot croitoresele cu timpul pot dezvolta presbiterism (nu văd clar obiectele apropiate), astfel vor avea nevoie de ochelari. O altă meserie periculoasă este coafura, unde se folosesc lacuri pentru păr şi diverse alte substanţe pentru îngrijirea părului, aşadar şi în cazul acesta controlul este anual, se recoltează sânge, iar la 2-3 ani se face şi analiza HIV. La fel procedăm în cazul manichiuristelor, unde pericolul principal îl reprezintă acetona inhalată, care pe termen lung poate provoca afecţiuni.
– Care sunt obligaţiile angajatorului legate de condiţiile de lucru?
– Constituie sarcina angajatorului să îşi trimită angajaţii la controlul obligatoriu, de asemenea trebuie să le asigure echipamentele de protecţie corespunzătoare. Dacă un angajat se îmbolnăveşte din cauza condiţiilor de muncă, la cererea acestuia angajatorul este obligat să îl transfere la un loc de muncă mai uşor sau de altă natură.
– Medicina muncii are un caracter preventiv. Cum pot fi prevenite bolile care se dezvoltă din afecţiunile de la locul de muncă?
– Nu se va neglija prezentarea la controalele periodice, unde pe lângă examinarea minuţioasă a pacientului informăm atât angajatorul cât şi angajatul despre echipamentele de protecţie obligatorii şi factorii de risc existenţi la locurile de muncă. Cu toate că folosirea corectă a echipamentelor de protecţie apără de numeroase modificări patologice, din păcate muncitorii sunt cam neglijenţi. Din acest motiv rareori vedem tâmplari purtând cască antifonică sau muncitorii din construcţii cu mască antipraf. Consider că este periculoasă această atitudine a celor care neglijează purtarea echipamentelor de protecţie obligatorii.
– Avem destui specialişti în medicina muncii?
– În judeţul Mureş nu se manifestă o penurie prea mare, însă şi aşa fiecare medic de medicina muncii trebuie să urmărească în jur de două mii de pacienţi. Nu ne plictisim, deoarece trebuie să îi examinăm cel puţin o dată pe an, iar pe angajaţii din industria alimentară semestrial. După medicii de familie noi suntem cei care monitorizăm cel mai activ curba de sănătate a pacienţilor noştri. Ne oferă o mare satisfacţie când ne iau în serios recomandările şi se adresează medicilor specialişti. Adesea noi observăm primii simptomele unor boli, aşadar îndeplinim şi un rol de screening.
– Vă rog, povestiţi-ne un caz interesant din practica Dvs.!
– Nu demult eram în control la o fabrică, iar unul dintre muncitori avea tensiunea periculos de mare. Din fericire tocmai mă aflam acolo şi i-am administrat imediat un medicament, astfel până la sosirea ambulanţei am prevenit ca din cauza hemoragiei cerebrale să rămână cu sechele. Aşadar am fost în locul potrivit, la momentul potrivit.
– Având foarte mulţi pacienţi, în general cum apreciaţi starea de sănătate a ardelenilor?
– Nu aş numi-o chiar strălucită. Însă persoanele care se prezintă la control în mod regulat sunt mult mai conştienţi, participă şi la screeningurile de rutină, iar la nevoie se adresează medicului specialist.
– Medicina muncii nu are o instituţie separată în judeţul Mureş. Care sunt posibilităţile la nivel ambulatoriu?
– În cadrul Policlinicii nr. 2 există o mică secţie de Medicina Muncii, cu 15 paturi, unde şi eu internez pacienţi pentru tratament. Deşi aici lucrează medici specialişti – pneumologi, reumatologi –, totuşi locurile sunt prea puţine, aşadar nu ar strica să se înfiinţeze o clinică separată de medicina muncii.
